Zilele trecute, Camera Deputaților a adoptat tacit un proiect de lege ce prevede realizarea unei descentralizări reale în domeniul învățământului preuniversitar, prin desființarea inspectoratelor școlare județene și transmiterea atribuțiilor lor în sarcina autorităților locale.
Am observat că se vorbește din nou în spațiul despre reforma administrației publice și am văzut că premierul Cioloș a adus în discuție inclusiv tema regionalizării. Foarte bine, dar să nu uităm că acea descentralizare pe care o găsim la nivel principial în legile care reglementează funcționarea administrației publice nu s-a produs și în realitate. Cel puțin în domeniul învățământului preuniversitar, comunitățile locale se raportează în continuare la deciziile adoptate la București. Nu că ar fi acesta un lucru neapărat rău, susțin reglementarea puternică a statului în domeniul învățământului, dar de ce să nu facem asta la nivel local și să luăm deciziile într-un birou care să se află cât mai aproape de cetățeanul ce beneficiază de un anumit serviciu public?
Cel mai mare paradox e că am dat responsabilitățile financiare la autoritățile locale, însă partea politică (numirile, inspecțiile și reglementările) este tot la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, cu instituțiile sale deconcentrate în teritoriu, și anume inspectoratele școlare județene.
Așa cum am spus și în petiția online pe care am inițiat-o împreună cu ai mei colegi din Academia Tinerilor, credem că deciziile într-o școală, ce țin de partea educativă, trebuie să fie luate de către Consiliul Profesoral, iar cele care țin de administrație, de consiliul de administrație. Comunitatea locală trebuie să decidă regulamentul școlar, nu ministerul educației printr-un regulament stufos de sute de pagini. Școlile ar trebui să aibă bani să premieze profesorii cu performanță, în special cei care lucrează în zonele defavorizate. Totodată, sistemul de finanțare per elev, deși asigură o transparență în finanțare, nu prezintă sume calculate în mod corect pentru salariile profesorilor și nici pentru cheltuielile materiale. Inspectoratele școlare pun presiune pe profesori să elaboreze zeci de hârtii inutile, care nu fac obiectul activității unui cadru didactic. Aceste hârtii și proceduri ar trebui elaborate de funcționari publici, de carieră, care să fie instruiți în acest sens.
Voi mai reveni asupra acestui subiect. Până atunci aștept părerea voastră legată de descentralizarea completă a învățământului. Și vă rog să nu mă luați cu „dar unde vor lucra persoanele din inspectorate?” căci un sistem educațional eficient și performant nu se clădește în funcție de locurile de muncă ale profesorilor sau ale personalului auxiliar, ci pe baza nevoilor beneficiarilor (elevi și studenți).
Îi felicit pe deputații independenți Mihai Sturzi și George Comșa pentru inițierea acestui proiect legislativ! Să vedem în continuare ce zice Senatul, care e cameră decizională. De asemenea, mă bucur că Asociația Elevilor din Constanța găzduiește zilele acestea la malul Mării Negre un eveniment exact pe această temă, intitulat „Rolul autorităților locale în reformarea învățământului românesc”, la care sunt prezenți și reprezentanți ai Asociației Elevilor din Bacău.
foto via Observator de Bacău
Articole recomandate:
