La Mădăraș, înainte de Snow on Fire, prietenii de la Burn ne-au făcut o surpriză. Unii n-au dat join și îmi pare nespus de rău pentru ei, căci chiar au avut ce rata. Am avut ocazia să mă plimb zeci de minute cu snowmobilul. Fără exagerare, a fost cea mai bestială experiență sportivă pe care am trăit-o până astăzi.
Am văzut Antalya din parașută, am experimentat tiroliana, dar nimic nu se compară cu senzația pe care o ai când faci un salt pe zăpadă cu snowmobilul la o viteză foarte mare. Salturile nu le-am făcut eu, ci instructorul care ne-a îndrumat și ne-a plimbat prin pădurile județului Harghita. M-a luat câteva minute pe snowmobilul lui și mi-am văzut viața trecând prin fața ochilor. Mă țineam de ghidon, iar instructorul făcea manevrele. M-a înclinat la 50-60 de grade, ba chiar a aranjat și o căzătură ușoară. Nu mi s-a părut periculos și m-am bucurat de fiecare secundă a turei. Am râs non-stop. Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu am avut un GoPro pe cap.
În rest, am condus liniștit, fără vreo limitare anume, un Bombardier Ski-Doo Summit 700. Cu cei 140 CP ai săi, am atins suta în 3 secunde. Pe zăpadă, privind apusul printre brazii care au mai rămas în Munții Harghitei. Am învățat și un trick: pentru reușita virajelor în contrapantă, este recomandat să te ridici și să transferi greutatea pe spate. În fine, o jucărie ca asta m-ar face să aștepț zăpada cu sufletul la gură. De parcă schiatul n-ar fi fost de ajuns!
Dacă aveți ocazia, merită să vă dați cu snowmobilul! Terapie, nu alta!
Articole recomandate:
