34 de ani de la cutremurul din ’77

4 martie 1977 era cand aproape 1600 de oameni isi pierdeau viata in cel mai devastator cutremur care a avut loc vreodata in Romania: 7,3 grade pe Scara Richter, cu o durata de 55 de secunde. Numarul locuintelor care s-au prabusit atunci a fost de 35 000. O cifra ingrijoratoare si care trebuia sa ne dea de gandit, respectiv sa ne puna pe treaba.

Voi fi direct si voi lua in considerare un scenariu super pesimist. O multime de blocuri au fost pe punctul sa cada, o parte dintre ele slabindu-si rezistenta drastic dupa cutremur. Cele care au ramas in picioare dupa cutremurul din ’77 n-au beneficiat de nicio consolidare, iar la primul cutremur mai serios (Doamne fereste!) acestea vor fi rase de pe fata pamantului. Mai rau este ca vom cauta oamenii prin daramaturi pana la Pastele cailor pentru ca noi nu suntem pregatiti pentru o catastrofa de acest gen. Nici logistic, nici din punct de vedere al resurselor umane. Ce ne ramane de facut este sa ne rugam la Dumnezeu.

Acum este destul de tarziu. Trebuia inca din ’77 sa ne concentram pe consolidarea blocurilor cu risc seismic ridicat. In cativa ani ce procent reusim sa reparam din miile de imobile care stau sa cada? 5%? 10%?

Mai interesant este ca unii habar nu au ca sunt pe muchie de cutit. Multe imobile nu au bulina rosie din cauza sau datorita unor baieti destepti care au aranjat lucrurile ca acestea sa nu isi piarda valoarea de piata.

One thought on “34 de ani de la cutremurul din ’77

  1. La un cutremur similar celui din '77,am ramane fara centrul orasului.Toate blocurile din centru,de la prefectura si pana la primarie,cu o vechime de vreo 50 de ani,se vor prabusi ca niste castele din carti de joc,asta si din cauza ca la parterul acestor blocuri sunt magazine (unde s-au spart tone de pereti,unii chiar de sustinere).Cele care ar putea ramane in picioare,ar fi oricum in pericol la replici,pentru ca un cutremur mare nu e lipsit si de alte asemenea replici.Nu vom constientiza dezastrul decat la momentul respectiv si atunci ne vom bate cu pumnii in cap de cat de delasatori si nepasatori am fost cand a fost vorba de imobilul unde locuim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *