După discursul citit și nu rostit ieri, în ședința CSM, de noul președinte al României, mi-am luat inima în dinți și, cu riscul de a-mi pune-n cap acei încă mulți simpatizanți ai președintelui, mi-am permis, ca să zic așa, să bag pe Adevărul un articol în care am comentat cele două propuneri ale primului om în stat referitoare la sistemul judiciar.
Am pornit de la următoarea declarație:
Este util să luăm în discuţie dacă nu cumva între membrii CSAT ar trebui să se regăsească şi procurorul general, nu o persoană anume, ci instituţia procurorului general. De asemenea, cred că CSM, Înalta Curte şi Parchetul General ar trebui să poată avea iniţiativă legislativă pentru că reprezintă instituţiile de aplicare a legii, respectiv de guvernare a justiţiei.
Și am ajuns la concluzia că, în loc să facă două propuneri care pun sub semnul întrebării separația puterilor în stat, mai bine se referea la modul în care sunt propuşi şefii Parchetelor şi ai ÎCCJ. Dar na, poate se gândește că vrea și el să negocieze propunerile la fel cum au făcut Traian Băsescu și Victor Ponta, sub bagheta acelui amuzant pact de coabitare.
Articolul, care include argumente și detalii, îl găsiți fie pe prima pagină din Adevărul, fie în fruntea platformei de bloguri de pe același site, fie aici: Klaus Iohannis a pierdut separaţia puterilor din sta(r)t.
Astăzi, la Adevărul Live, Klaus Iohannis a venit cu lămuriri: Nu spun că este bine sau că este rău, aşa este instituţional corect, dar având în vedere discuţiile pe care le-am purtat cu oameni din sistem, am considerat că este bine să aduc în discuţie această chestiune şi cred că este foarte bine că ieri a fost dezbătută această temă, lucru care îmi arată că am venit cu teme importante. Dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi discutat.
Ați înțeles, da? Hai să discutăm discuții și apoi să ne batem cu pumnii în piept că temele sunt importante. Ce mai contează dacă propunerile sunt sau nu aberante? Fapte, nu vorbărie – așa scria pe afișe?
„discutăm discuții „
da, e un pleonasm intentionat