Pentru trei zile mă aflu în al doilea oraș ca mărime din Țara Bascilor, Vitoria-Gasteiz. Șederea mea este prilejuită de câștigarea competiției video „What makes a city a European Green Capital?”. Am ajuns aici după-amiază, după un drum nu neapărat greu, dar destul de complicat: Bacău-Otopeni-Munchen-Bilbao-Vitoria-Gasteiz.
Noroc de amabilitatea celor care mi-au finanțat deplasarea. M-au trimis cu Lufthansa și am avut parte de legături excelente și confort sporit. Trec repede la lucrurile care vă interesează și vă mărturisesc că am fost impresionat de nivelul de civilizație pe care l-am întâlnit aici.
Am mai călătorit prin Europa, însă aici totul este dus la extrem: 613 hectare de centură verde, fiecare locuitor are la dispoziție un spațiu verde deschis la mai puțin de 300 de metri față de domiciliu, 130 000 de copaci, două linii de tramvai super-eco și nu mai puțin de 90 km de piste pentru biciclete, iluminat public eficient, etc. Despre simțul apartenenței la comunitate nici nu mai vorbesc, căci este, spun eu, garanția unei societăți sănătoase și bine dezvoltate. Nouă, spre exemplu, acest simț ne lipsește cu desăvârșire. Poate că așa suntem noi, ca nație, mai nesimțiți de fel.
Aproape toți cetățenii din Vitoria-Gasteiz colectează selectiv deșeurile. În timp ce noi cerșim o pistă pentru biciclete în orașele în care locuim, aici am văzut mai multe biciclete decât mașini, iar asta trebuie să ne dea serios de gândit. Vorbim despre un oraș care are 240 000 locuitori, conduși de niște oameni care au reușit să pună Vitoria Gasteiz pe harta celor mai responsabile orașe din lume în ceea ce privește politica de dezvoltare durabilă. Nu degeabă au obținut titlul de Capitala verde a Europei pentru anul 2012.
Aici se lucrează de la 10:00 la 13:00, respectiv de la 17:00 la 20:00. Până la ora 17:00, străzile sunt goale. După această oră, lumea iese la terase și la plimbare, iar orașul prinde viață. Că o fi așa în toată Spania, asta nu mai știu. Cert este că sejururile de acest gen mi-au scurtcircuitat mereu convingerea că trebuie să rămân în țară dacă vreau să schimb ceva. Poate că orașele din Transilvania se apropie, într-un oarecare mod, de Vitoria-Gasteiz în ceea ce privește calitatea vieții. Totuși, mă gândesc cu groază la orașele din acea parte semnificativă a României, care efectiv sunt sufocate și plâng din cauza modului defectuos în care sunt administrate.
Poate că vom vedea așa ceva și la noi, însă acest lucru se poate întâmpla, cred eu, doar dacă proiectele și planurile celor care ne conduc urbele vor ieși din sfera celor 4 ani de mandat și vor fi îndreptate către preocuparea pentru asigurarea bunului trai al cetățenilor pe care, până la urmă, aleșii îi reprezintă.
Sper că nu v-am întristat, iar dacă am făcut-o, vă invit să priviți primele fotografii pe care le-am realizat în Vitoria-Gasteiz. Vor urma și altele, însoțite de explicații și recenzii.
Articole recomandate:
frumos articol !