Curtea de Apel Bacău, decizie împotriva secretomaniei: raportul de audit intern este document public

Știți acei șefi de instituții care, atunci când se întâmplă ceva nasol în ograda lor, trimit corpul de control, auditul intern și alte organisme proprii să verifice problemele și comunică asta de parcă totul e ok și poate să dispară? Oamenii se duc, verifică, de cele mai multe ori își fac treaba, indică nereguli și ilegalități în acele rapoarte și le înaintează șefului instituției.

De acolo, raportul e băgat la sertar și aceiași șefi de instituții îl țin ascuns, unii chiar îl fac pierdut și eventual îl pun pe foc ca să nu pățească ceva niște protejați de la respectiva structură subordonată auditată. Dacă nu întreabă nimeni, totul e dat uitării. În schimb, dacă se găsesc niște nebuni să meargă pe firul problemelor, și am face bine să fim din ce în ce mai mulți, lucrurile se complică.

Sunt câteva cazuri în istoria recentă a Bacăului de șefi de instituții care au ales să acționeze greșit. V-am tot spus că la Direcția de Taxe și Impozite Locale (DITL) există multe probleme și nici acum nu avem raportul de audit efectuat în urma misiunii comandate de primarul Viziteu. L-am cerut de mai multe ori, dar neregulile de acolo sunt ținute bine la sertar. În alte cazuri (CSM, Căminul pentru Persoane Vărstnice) edilul n-a avut nicio problemă să dea raportul inclusiv consilierilor locali, în timp ce în cazul DITL secretomania persistă și în prezent. După interes…

Pentru că raportul de audit de la structura de taxe și impozite locale este în continuare secretizat, cum le place unor james-blonzi de prin primărie să spună, am depus o cerere de intervenție în procesul deschis de avertizorul Mihai Mihăilă împotriva primarului exact pentru obținerea acestui document atât de scump la vedere. Astăzi voi fi prezent la primul termen ca intervenient.

În acel raport întocmit de doamnele de la Compartimentul de audit intern sunt niște constatări privind problemele de la DITL și niște măsuri recomandate. Atât. Care să fie problema de nu ne este pus la dispoziție, nu înțeleg.

Curtea de Apel Bacău a decis recent, în iunie 2024, într-un proces al sindicatului angajaților de la Aeroportul Internațional „Goerge Enescu” împotriva conducerii regiei autonome, că raportul rezultat în urma misiunii de audit public intern este „un înscris care priveşte activitatea şi rezultă din activităţile regiei autonome auditate, care se comunică entităţii auditate, indiferent de autoritatea care a dispus auditarea” și că „se încadrează în sfera sintagmei de << informaţie de interes public >>, fiind supus comunicării în regimul reglementat de dispoziţiile Legii nr. 544/2001„. Deci nu doar că trebuie pus la dispoziția angajaților, ci comunicat și publicului interesat care îl solicită!

Extras din motivarea instanței:

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, auditul public intern este „activitatea funcţional independentă şi obiectivă, de asigurare şi consiliere, concepută să adauge valoare şi să îmbunătăţească activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele, printr-o abordare sistematică şi metodică, evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea managementului riscului, controlului şi proceselor de guvernanţă”.

În baza art. 18 din Legea nr. 672/2002: „(6) Ori de câte ori în efectuarea auditului public intern sunt necesare cunoştinţe de strictă specialitate, conducătorul compartimentului de audit public intern poate decide asupra oportunităţii contractării de servicii de expertiză/consultanţă din afara entităţii publice”.

În ceea ce priveşte comunicarea raportului de audit, în temeiul pct. 3.9.5.3. din Hotărârea nr. 1086 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern: „După avizarea raportului de audit public intern, o copie a acestuia este transmisă entităţii/structurii auditate”.

În aplicarea dispoziţiilor legale antereferite, reţinând că raportul de audit solicitat a fi comunicat recurentului-reclamant este un înscris care priveşte activitatea şi rezultă din activităţile regiei autonome auditate, care se comunică entităţii auditate, indiferent de autoritatea care a dispus auditarea, Curtea de Apel apreciază că şi acest înscris se încadrează în sfera sintagmei de „informaţie de interes public” fiind supus comunicării în regimul reglementat de dispoziţiile Legii nr. 544/2001.

Sper că e clar pentru toți secretoșii care au de gând să ascundă rapoartele de audit din instituțiile publice pe care le conduc.