Am mers mii de kilometri cu trenul în cei aproape 20 de ani de când mă aflu pe aici prin zonă și am văzut atâtea faze tari și totodată suprinzător de anormale, încât nu credeam că încă mai există lucruri care mă pot impresiona pe Căile Ferate Române. Astăzi, în drum spre București, mă uitam pe fereastră și mă lăsam alintat de razele soarelui. Ce artistic a sunat asta, nu?
Revenind, mă aflam în IR 1656. La un moment dat, între Bacău și Adjud, observ cum pe linia de cale ferată de alături ne depășește un accelerat. WTF? Deci, un accelerat a accelerat pe linia alăturată depășind un „rapid”?
Asta chiar e culmea. În țara în care trenurile acumulează pe parcursul a 365 de zile întârzieri de peste 7 ani, frumoasele noastre locomotive se iau la întrecere.
De ce e amuzant? Că trenul nostru circulă până la București și oprește numai în stațiile principale, pe când acel accelerat oprește în fiecare sătuc. Ne-a depășit de două ori. O dată pe la Răcăciuni și o dată înainte de Sascut.
Asta e așa, ca o continuare la liniuța dintre cele două căruțe de pe Autostrada Soarelui. Sau, ca să rămânem pe nișa căilor ferate, care mai este diferența dintre clasa I și clasa a II-a?
niciuna.iei bilet la clasa a 2-a,t duci la clasa 1,si-i dai o bere lu NASU’
Nu mai exista trenuri personal, accelerat si rapid de vreo juma’ de an. Doar regio si inter regio. Probabil acceleratul o fi fost vreun tren fantoma, plin cu deportati din WW2.