De fiecare dată când apare vreun raport național care implică și structurile universitare, abia aștept să îl deschid ca să văd cum mai stă Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău (UVAB) și dacă a mai avansat în vreun fel la capitolul bună guvernare, respectarea drepturilor și deschidere față de comunitatea locală. Asta pentru că de fiecare dată pare codașă, pe lângă faptul că are hibe serioase în ceea ce privește transparența din motive absolut evidente și pe care le-am mai detaliat.
Așa s-a întâmplat și în cazul raportului raportului ANOSR privind respectarea prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului pentru anul universitar 2023 – 2024, lansat ieri la Parlament.
Trebuie să precizez din capul locului că tot ce vine de la ANOSR (Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România) trebuie luat cu un gram de sare și supus unei analize suplimentară. De ce spun asta? În primul rând, UVAB apare, în raportul alianței, pe lista roșie și cumva a rușinii a instituțiilor de învățământ superior care „nu aveau publicat pe site-ul oficial al universității Codul propriu al drepturilor și obligațiilor studentului„.
Uite așa sunt nevoit să apăr universitatea băcăuană și să arăt foarte clar cum cu o căutare pe Google era foarte ușor de găsit un cod al drepturilor și obligațiilor studenților care datează din anul 2013, încă de pe vremea în care președinte al ligii studenților era Mihai-Cosmin Belciu. Așadar, monitorii ANOSR fie n-au fost prea atenți, fie au luat în calcul doar codurile actualizate după intrarea în vigoare a noului cod național al drepturilor și obligațiilor studentului (mai 2024). Doar că a doua posibilitate nu prea e valabilă, având în vedere că analiza lor a fost făcută pentru anul universitar anterior, fiind luate în calcul și codurile anterioare.
Trecând peste această omisiune prin care ANOSR a aliniat UVAB cu fața la zidul rușinii naționale, problema de fond a universității băcăuane există: că nu dă prea mulți bani (și are de unde) pe drepturile studenților. Că dacă ar fi dat și ar fi dedicat minime resurse pentru aceștia, ar fi actualizat Codul studentului, vechi de 10-11 ani, prăfuit, care nu cuprinde multe dintre noile drepturi introduse prin noile reglementări naționale.
Și poate că organizația studențească (și îmi pare rău că trebuie să folosesc doar singularul în speranța că apar și unele noi) ar trebui să se ocupe mai mult de drepturile studenților, dincolo de activitățile entertaining și sociale pe care le organizează în și în afara universității.
Dude, expresia (care, de altfel, nu exista si in limba romana) este “to take (something) with a grain of salt”. “A grain”, nu “a gram”.
De parcă nu ai înțeles expresia.