Am demisionat din PSD

Pentru a pune capăt unor idei creţe precum că sunt critic în articolele mele nu pentru că eu chiar cred ceea ce scriu ci, vezi Doamne, deoarece aş negocia vreo funcţie, m-am hotărât să fac publică decizia pe care am luat-o înainte de alegerile prezidenţiale şi pe care am oficializat-o luna trecută: am demisionat din Partidul Social Democrat.

Prietenii apropiaţi o ştiu: aveam asta în cap înainte de alegerile prezidenţiale, indiferent de rezultatul scrutinului. Asta pentru că abordarea pe care o au actualele partide politice, în special în ceea ce priveşte organizaţiile de tineret, este total greşită şi nu are prea multe în comun cu lucrurile pe care mi le doresc eu dacă voi continua să fac politică. Ştiam că lucrurile nu sunt roz, dar am vrut să văd cu ochii mei că ţara asta nu se poate schimba, nici măcar la nivel micro, în anumite domenii sau instituţii, cu partidele care împart în momentul de faţă puterea.

Am fost în PSD aproape 2 ani şi am văzut destule. În sensul că mi-am dat seama de nişte situaţii pe care alţii le expun în necunoştinţă de cauză. N-am fost un membru docil şi cred că acesta e principalul motiv pentru care m-am simţit poate puţin exotic, ca să nu zic exclus, în mulţimea de yesmeni. Ce-i drept, eu nu am venit la partid ca să obţin vreun loc de muncă şi nici ca să fac combinaţii cu statul, condus în aceşti ani de PSD.

Cât am fost „roşu”, mi-am luat libertatea să critic de nenumărate ori Guvernul Ponta (remember OUG 49/2014, care a ciuruit Legea Educaţiei), să trimit acasă demagogii care realizează că vremea lor a trecut, să afirm că elevii sunt mingea de ping-pong a Ministerului Educaţiei sau să scriu despre apropiaţii/toleraţii penali ai PSD etc. Tocmai de aceea cred că articolul acesta vine ca o surpriză pentru cei care nu mă cunosc prea bine şi cărora nu le trecea prin cap că sunt membru de partid. Ştiu, n-am fost un activist obişnuit. Cred că pot număra pe degete articolele în care am lăudat partidul şi guvernarea. Oricât şi-ar fi dorit unii sau alţii să las de la mine, eu nu am cum să afirm lucruri pe care nu le cred.

Aşa cum am scris şi în demisie, înregistrată la Secretariatul general al PSD Bacău cu numărul 3/23.01.2015, nu am de gând să mă înscriu în alt partid. În următoarea perioadă, ţin foarte mult să iniţiez acţiuni şi structuri naţionale prin care să pun umărul la respectarea drepturilor noastre, ale tinerilor. La cum se prezintă în momentul de faţă clasa politică, locul meu e în societatea civilă.

Le mulţumesc liderilor locali ai PSD pentru sprijin şi pentru ocazia de a vedea politica din interior, chiar şi aşa, în mică măsură, la nivel de tineret. De asemenea, am cunoscut oameni faini şi în ţară. Nu mulţi, dar au fost câţiva. Nici ei nu prea ştiu ce caută în PSD. În fine, cred că cel mai mare câştig este contactul cu FES (Friedrich Ebert Stiftung), o fundaţie care, cred eu, ar trebui să primească mai mult credit în interiorul PSD şi care ar transforma partidul într-o reală formaţiune de stânga. Ca experienţă, mi-a plăcut şi Olimpiada de Comunicare Politică.

Se încheie o etapă pentru mine. E bine că s-a întâmplat acum, la vârsta asta. Nu trântesc uşa, iar simpatiile mele, iar acum mă refer la nivel local, rămân aceleaşi.

Articole recomandate:

1. Postaci pentru campania internă dintr-un partid?
2. Reclama Gratis
3. Acel moment în care mă simt nevoit să îi dau dreptate lui Ion Iliescu