Episodul cu numărul 13 din seria aventurilor urbane e cu mare ghinion pentru PR-iștii din Primăria Bacău, firmele de publicitate de casă ale primarului și mai ales pentru însuși Romeo Stavarache, autorul clișeului cu „Bacău. Acasă” (Bacău. Acasă… „mai rămâne cineva?”, aș continua eu). Asta datorită unor artiști urbani care, cred eu, ar merita cel puțin atenția de care s-au bucurat spectacolele scumpe de la Theaterstock, dacă nu cumva și niște bănuți pentru alte desene.
Nu știu cine sunt autorii acestui graffiti superb care domină peisajul urban din zona sensului giratoriu de la intrarea în Pasajul subteran (foto jos), dar vreau să îi cunosc și să îi felicit pentru curajul de a strânge bannerul cu „Bacău. Acasă. Pentru oameni buni” al lui Romeo Stavarache, pus acolo ca să acopere dezastrul arhitectural care pentru Primăria Bacău nu reprezintă o preocupare, ca să facă loc acestui desen foarte viu și foarte interesant.
În multe orașe din Europa am văzut lucrări de acest gen care dau culoare pereților gri și urâți. Vreau să îi găsesc pe cei care au făcut desenul din fotografie și să îi trag la răspundere cu întrebarea de ce nu fac mai multe? Bănuiesc că răspunsul sună ceva de genul „nu suntem lăsați și nu avem bani pentru consumabile, iar finanțare nu ne dă nimeni”. Cred și eu… Golanii ăștia (vorba directorilor de școală) n-au firme de publicitate care să direcționeze o parte din banii publici de care beneficiază periodic la partid, în buzunarele nu știu căror politicieni sau în tot felul de proiecte „comunitare” sau „durabile” de fațadă.
În concluzie, un lucru mă bucură foarte mult: Sloganurile/bannerele/pliantele/cărțile lui Stavarache și ai lui sunt, pentru tinerii din Bacău, materiale de aruncat la coșul de gunoi, numai bune de înlocuit cu rezultatele fantastice dar momentan cam underground ale culturii urbane – o nișă care ar trebui încurajată în Bacău.
P.S.: A se observa obișnuința administrației locale de a aplica românescul afară-i vopsit gardul, înaintru-i leopardul. Eu, dacă aș fi autoritate locală, aș impune niște reguli de urbanism stricte și aș aplica sancțiuni celor care nu le respectă. Orașele noastre arată cum arată pentru că fiecare construiește ce și cum vrea. Chestia asta trebuie cumva să se schimbe dacă vrem să nu mai fim puși în postura de a ne plânge că trăim în orașe gri.
Articole recomandate:
Ordinea lucrurilor e putin diferita. Pe gardul din dreapta s-au semnat Allan Dalla si Kero in 2012. Desenul a fost facut inainte de mesh.
Din ce imi aduc aminte peretele a fost acoperit pt ca incepeau localele si era prima chestie care se vedea cand intrai in oras prin pasaj. Apoi, la ceva timp, a fost o furtuna care a rupt meshul/bannerul (sau cineva s-a sincronizat bine, dar pariez pe furtuna).
„primaria” (daca exista asa ceva in Bacau) pote face un exercitiu interesant varuind in alb toate cladirile „colt de strada” din portofoliu si lasandu-le ca si panza pt artistii bacauani. glumesc…nu vor face asta pt ca lor nu le iese „parandaratul”