Recent a trebuit să aștept pe cineva în sala holul de așteptare de la Unitatea de primiri urgențe de la Spitalul Județean și, neavând ce face, m-am plimbat prin curte, am ascultat diverse povești de viață, am numărat geamurile lipsă, dar m-am și uitat pe pereții din acest hol.
Am găsit la avizier o compunere cel puțin ciudată adresată pacienților, oarecum îndreptățită în anumite privințe, însă formulată cu un limbaj care nu cred că are ce căuta în comunicarea dintre funcționar și cetățean, doctor și pacient.
Îi înțeleg pe doctori și îi respect pentru munca pe care o depun, mai ales pe salariile astea insuficiente și în condițiile deloc perfecte din Bacău, dar supărarea lor pe sistem și pe cei care îl conduc, atât la nivel central cât și local, nu cred că ar trebui să afișată la avizierul din sala în care poate că mulți stau și se întreabă dacă cei pe care îi așteaptă vor ieși cu bine pe ușa spitalului… nu cu picioarele înainte.
Vă redau mesajul colorat al doctorilor băcăuani, adresat pacienților lor:
1) Dacă vii la UPU să fii consultat (mai ales dacă NU e o urgență!), răspunde frumos la întrebările care ți se pun, cooperează cu încredere, ca de aia ai venit, iar medicul are nevoie de antecedentele tale, că nu te cunoaște sau nu știe ce ți s-a întâmplat nou.
2) Nu te repezi la asistentă, că nu îți place privirea ei. Fiecare are fața ei, una mai veselă, alta mai sobră, iar dotoria ei este să-ți scrie foaia, să-ți pună tratamentul, nu să stea la taclate și să facă pe bufonul.
3) Dacă doar ți se iau analize și nu se sare imediat cu perfuzia pe dumneata, nu te rățoi și nu încerca să o primești prin „intimidare”, înseamnă că nu ai nevoie de ea. Și-apoi serul ăla, apa aia chioară nu te ajută cu nimic, să știi. Și poate prostul ăla de doctor că mai întâi trebuie să vadă analizele, ca să știe ce să-ți dea. Că de-aia e el doctorul și dumneata pacientul, nu ești la restaurant, să comanzi menu-ul.
4) Dacă te întreabă ce ai mâncat, lasă „supica” și „brânzica” de aseară, că nu de la ele te doare burta și verși, mai bine pomenește-i de sarmalele de la prânz, de usturoiul ăla de pe pastramă, de vinetele alea cu maioneză; nu le mai ascunde după „ceiuț”, că nu te crede nimeni, dar nici nu te poate trata corect. Că nu te întreabă degeaba, nici n-ar vrea să știe, că el n-a mâncat nimic, că n-a avut timp, și-i e o foame de-ar mânca și pietre!
5) Dacă medicul consideră că nu ești de internat, ascultă-l, ia rețeta și fii atent la indicații; știu că ai venit cu bagajul pregătit, ca în vacanță, dar n-a fost să fie de data asta, „șervețel știe!”… aaa, medicul știe, adică, mai bine. Și mai știe că nu te tratezi acasă, de-aia tot vii. Până nu vei mai ajunge… și atunci va fi numai vina dumitale… Tratează-ți cu seriozitate boala, fără scuze, lasă paharul ăla, lasă țigara și cafeaua, lasă…
6) Dacă te întreabă frumos „ai cu ce merge acasă?”, nu te repezi la el, că doar încearcă să găsească o soluție, nu te dă nimeni afară până dimineață, chiar dacă nu prea e loc. Că ești pe picioarele dumitale, iar Ambulanța nu-i Taxi, nici la cheremul lui, nici la al dumitale. Și nu striga „da’ ceilalți ce aveau în plus de i-ați trimis cu ambulanța?”, că nu aveau în plus, aveau în minus. Și-ar trebui să fii bucuros de asta, că dumneata ești mai întreg, mai sănătos, nu să-ți pară rău. Că doar n-au fost trimiși în turul Bucureștiului cu City Tour Bus.
7) Și ultimul punct, că am obosit pentru noaptea asta. Mai ales, dar mai ales NU mai amenința cu reclamația, judecata, televiziunea și ziarele! Că s-ar putea să înceapă să-și dorească medicul ăla să vină odată și-odată cineva să-l dea afară ca să-și ia inima în dinți, să nu-i mai pese de cine/ce lasă în urmă și să plece… departe, în altă lume, mai politicioasă, mai educată medical, mai ordonată, unde să se simtă și el un OM, unul respectat, să poată respecta și el. Așa cum a fost învățat, dar i s-a luat.
Că alții nu mai vin pe-aici, că n-au de unde. Și s-a cam dus și buhul: de loc rău. Rămâne spitalul pustiu. Și-atunci… la cine vei mai țipa dumneata? Pe cine vei mai jigni? Pe cine vei mai amenința?… Dar, mai ales, cine te va mai trata?
Nu vezi dumneata că se impuținează doctorii pe zi ce trece? Și nu mai „cresc” alții în loc? Nu te întrebi „de ce oare”? Eu mă întreb zilnic în oglindă: am greșit cu ceva, puteam mai mult, puteam mai calm, puteam lăsa de la mine, puteam depăși oboseala, frustrarea? Fă-o și dumneata, dragul meu pacient, te rog! Și poate, cine știe… într-o bună zi… ne-om înțelege mai bine unul/cu/pe celălalt.
Un articol foarte interesant publicat la sfârșitul anului trecut în Adevărul arată scandalurile de malpraxis din Spitalul Județean de Urgență Bacău, decesele suspecte, despăgubirile record pentru diversele erori medicale și dosarele de mită la medici. Zic că ar fi bun de atârnat lângă „manifestul” doctorilor, măcar așa, în apărarea pacienților, dacă nu pentru a fi informați cu privire la ce li s-ar putea întâmpla în SJU Bacău.
Articole recomandate:- Sunt momente în care îmi pare rău că nu mai locuiesc în Bacău
- Care este primul lucru pe care îl observă un englezoi atunci când revine în Bacău?
- Analize gratuite pentru băcăuani, începând din toamnă, la Spitalul Municipal
- Deputatul Lucian Șova și-a angajat fiul la Consiliul Județean Bacău și l-a făcut direct șef
- Poze Gala Mesajul Meu Antidrog
Buna Cristian,
Mesajul acesta a fost publicat de o doctorita de la UPU Slobozia prin iulie (postarea originala – https://www.facebook.com/mirela.nitu/posts/10203172305387094). Oricum ar fi, nici o „minte luminata” de la UPU Bacau nu a scris asta, doar a facut copy-paste-print.
Fara indoiala, mesajul scris in limbaj „facebook” nu are ce cauta la afisierul SJU Bacau, dar are si dreptate pe alocuri.
Pentru cineva care a luat contact cu acesta lume a spitalelor pot spune ca exista si adevaruri, oamenii nu sunt educati si nu respecta actul medical, nici atat pe doctor. Insa de aici pana la a pune asa ceva la avizier e cale lunga. Respectul pacient – medic trebuie sa fie de ambele parti. In plus, un astfel de mesaj nu cadreaza nicicum cu persoana care ar trebui, in masura in care se poate, evident, sa-ti salveze viata.
Nu e deloc ostil. Au chiar foarte mare dreptate doctorii cu tot ceea ce scriu acolo.
E plin in spitale de animale, ca oameni nu pot sa fie numiti. E suficient sa mergi la UPU intr-o noapte dupa masa de paste sau craciun sa vezi acolo intrunirea unor specimene cu caracter infect ca sa intelegi cu ce au de-a face oamenii aia.
„E plin in spitale de animale, ca oameni nu pot sa fie numiti” … mai nea Malin (sper ca nu esti planta), pai daca tu numesti pacientii „animale”… ci’n l-a pus pe filfizon sa se „faca” VETERINAR ???