Chiar dacă am devenit student al UAUIM în toamna anului 2017, istoria mea cu această universitate este puțin mai veche. În 2015, când un student la arhitectură a fost exmatriculat pentru că a avut curajul să scoată la lumină neregulile și neajunsurile din universitate, am ieșit public și, ca blogger și activist pentru drepturile tinerilor, am relatat în spațiul public acest abuz în încercarea de a susține demersurile unui student al UAUIM care era pus la zid inclusiv de conducerea asociației studenților de la acea vreme.
Timpul a trecut, scandalul a fost dat uitării, dar multe dintre problemele ridicate atunci în acea petiție nu au fost rezolvate. Și am observat asta nu numai cu ochii mei, dând din start piept cu cozile ceaușiste ocazionate de începerea anului universitar în preajma secretariatelor și cu frigul din anumite încăperi în care se desfășoară cursurile, dar și prin spusele noilor colegi (și nu numai) care au deja vreo 4 ani de când sunt studenți ai acestei universități. E drept, sunt un outsider, iar masterul de Mobilitate Urbană este pentru mine nu un deziderat, un lucru pe care îl bifez pentru o simplă diplomă, ci pentru a-mi dezvolta viziunea și de a culege cât mai multe modele de bună practică pentru dezvoltarea orașelor în care trăim. Și fac asta pentru că sunt ales local, deocamdată unul aflat în opoziție, și vreau să iau decizii în cunoștință de cauză.
Reprezint comunități și oameni încă de pe băncile liceului, când am fost ales de colegii mei pentru a-i reprezenta în conducerea Consiliului Județean al Elevilor Bacău. Apoi, în timpul facultății de Administrație publică, am fost student senator și reprezentant în consiliul facultății, unde am asigurat o transparență totală a deciziilor adoptate, realizând după fiecare ședință buletine informative pe care le publicam pe blogul meu și pe toate grupurile studenților din universitate.
Cred că acesta ar fi un mare pas înainte pentru studenții de la UAUIM: nu doar să afle de deciziile adoptate în numele lor, ci și să fie consultați, implicați. Mie, unul, nu îmi convine să plătim o taxă anuală pentru intrarea în incinta UAUIM, deghizată sub forma unui card pentru care o structură privată încasează anual sume semnificative de pe urma acestui parteneriat cel puțin dubios dacă abuziv.
Dorința mea de a reprezenta comunități și de a face bine în rândul acestora a culminat cu alegerea mea, ca independent, în Consiliul Local al municipiului Bacău, postură din care militez activ pentru respectarea drepturilor, dorințelor și nevoilor cetățenilor. Același lucru vreau să îl fac și pentru studenții UAUIM, venind în cursă cu un bagaj de cunoștințe și practici de activism civic.
Acestea fiind spuse, mi-am depus candidatura pentru funcțiile de reprezentant în Senatul Universitar al UAUIM și în Consiliul Facultății de Urbanism din cadrul UAUIM. Asta pentru că pe oriunde trec îmi place ca lucrurile să se desfășoare eficient și corect.
Ce urmăresc cu această candidatură studențească? Lucruri simple care contează:
- informarea și consultarea studenților cu privire la toate deciziile din universitate;
- reducerea sau chiar scoaterea anumitor taxe;
- un secretariat mai eficient în relația cu studenții;
- condițiii mai bune de studiu;
- să punem pe tapet toate celelate probleme ale studenților.
Pentru studenții de la Mincu ce vor să mă ajute cu un vot pentru alegerile studențești: acestea se desfășoară astăzi, mâine și poimâine (8, 9 și 10 noiembrie), între orele 10:30 și 18:30. Urna este în holul principal, iar votul se exprimă cu ajutorul carnetului de student sau cu legitimația de călătorie.
Orice vot este important întrucât există undeva, într-o metodologie ciudată aprobată la nivelul asociației studenților, un prag minim de 50%+1 din numărul total al studenților ce trebuie atins de fiecare candidat în parte pentru a fi ales.