Sfârșitul lunii iunie = finish line

În general, studenții au două perioade pe care le așteaptă cu sufletul la gură. Prima e Crăciunul, când mulți dintre ei vin acasă și câteva zile sau săptămâni n-au responsabilități mari pe cap, iar cea de-a doua este finalul lunii iunie, care coincide cu terminarea sesiunii de vară și implicit a anului școlar.

Unii pleacă la mare, în timp ce alții își propun efectiv să lenevească acasă. Unii se întorc în România, alții dimpotrivă, pleacă să muncească cu Work and Travel. Eu cred că lunile de vară ne definesc și arată cum suntem noi cu adevărat.

Ceea ce spun s-ar putea ca unora să li se pară că se bate în cap cu gândirea de tipul „dacă nu trăiești acum, mai târziu ce vei face?”, însă eu chiar găsesc plictisitoare o vară în care aș alege să mă rezum la a mă plimba, la a cheltui bani și la a mă distra. Mi s-ar aprinde imediat beculețul și conștiința m-ar certa că ard gazul de pomană. Culmea, ai mei niciodată n-au avut vreo treabă cu asta. M-au lăsat să îmi calculez singur pașii în vacanță.

Tocmai am terminat sesiunea. Cu brio, evident, și totodată fără prea mult stres. Am făcut destule în perioada asta, dar despre acest aspect voi vorbi pe larg zilele următoare. Ce urmează?

26 iunie @ București: Ziua Drapelului; lansarea The Music – Școala Industriei Muzicale;
27 – 29 iunie: Predeal, pentru programul Bursele europene: Jurnaliști în dialog al Reprezentanței Comisiei Europene în România;
30 iunie – 6 iulie: Antalya, Turcia – în deja tradiționala vacanță (toți părinții îi spun concediu) de după terminarea socotelilor cu școala;
festivaluri de muzică electronică;
ID Fest 2014;
ieșiri și acțiuni cu Băcăuanii vor piste pentru biciclete;
un proiect nou (cu și despre tineri, o să vă placă);
plimbări.

Pentru cei care își fac griji că n-am viață personală, stați liniștiți, băieți! Nu că ar fi treaba cuiva cum e viața mea personală, dar credeți-mă că nu o duc rău. Plus că, atâta timp cât face ce îmi place, voi fi fericit.

O vară frumoasă tuturor!