Săptămâna aceasta, SAR (Societatea Academică Română), ONG-ul condus de Alina-Mungiu Pippidi, a lansat o analiză denumită pompos „Raport de analiză și prognoză – România 2015” care cuprinde, pe lângă datele destul de interesante și demne de luat în seamă, și o suită de 12 recomandări de bună guvernare.
Un întreg capitol este dedicat „anticorupției mai profitabile și mai autonome financiar”, SAR propunând câteva lucruri care mie îmi ridică niște semne de întrebare. Cică oamenii care au fost prinși că au furat să stea mai puțin la pușcărie sau chiar deloc dacă își donează de bună voie averea. Asta pentru mai mulți bani la buget. Buget care, așa cum spune același raport SAR, e cheltuit în moduri misterioase: „transparența achizițiilor publice este la ora aceasta o formă fără fond”.
Carevasăzică, Gigel are câțiva bănișori și intră în politică. Prăduiește bani de la bugetul de stat, se îmbogățește, sare din funcție în funcție, apare pe la televizor, se îmbogățește și mai mult, iar dacă e prins (mai plauzibil ar fi că sistemul nu mai are nevoie de el), asta e, dă averea înapoi și scapă de închisoare. Ce-a avut și ce-a pierdut, nu? O ia de la capăt. Până la urmă, banii ăia cu care își cumpără libertatea se întorc la alți oameni ca el, pentru că sistemul achizițiilor publice nu e transparent. Dacă tot vrem transparență, de ce nu facem un portal pe care să găsim absolut toate cheltuielile de la buget, plățile făcute de instituții și firmele care au încasat banii. Ne ține?
În fine, nu-mi permit să dau lecții judecătorilor sau să pun presiune în vreun fel pe sistemul judiciar, dar cred că oamenii politici, demnitarii și funcționarii publici care greșesc și sifonează bani de la stat trebuie să facă închisoare. Cu executare. România e bolnavă de corupție, iar lupta împotriva fenomenului trebuie să fie dură. Dragii noștri funcționari/politicieni nu au dat în cap, e adevărat, dar au furat bani care ar fi putut fi decisivi pentru milioane de cetățeni.
Sunt o mulțime de tineri în țara asta care nu merg la școală din cauză că familiile lor abia reușesc să pună ceva pe masă. Sunt oameni care mor în spitale din diverse motive pentru care subfinanțarea e de vină. Toate astea se întâmplă pentru că niște oameni pun poșetuțele/sutienele/pantofiorii de mii de euro și shoppingul la Paris mai presus de traiul celor pe care îi reprezintă. Robinetul contractelor publice umflate și inutile trebuie strâns, dacă nu închis. Până atunci, sper ca ceea ce propune SAR în privința „anticorupției mai profitabile” să rămână la stadiul de idee trăznită.
P.S. pentru jurnaliștii de prin redacții: membrii SAR nu sunt academicieni. A nu se confunda Societatea Academică Română cu Academia Română.
Articole recomandate:
Membrii SAR sunt experti recunoscuti international, de multe ori cu o expertiza mai ridicata decat a academicienilor.