Totul începe și ar trebui să se termine cu pasiunile noastre. Tot ce fac eu e din pasiune și ăsta e secretul care mă ajută să „fac atât de multe” și să mă distrez în același timp. Chiar și atunci când arat cu degetul niște oameni mici, mici pentru că nu înțeleg că organizația/instituția și oamenii pe care îi reprezintă sunt mai presus de egoismul lor, de reușita lor, de binele lor, îmi place ceea ce fac.
Pentru răutăcioșii care susțin că „nu am intrat unde am vrut”, am făcut și școala primară, și cea gimnazială, și liceul la Sportiv. Da, la Liceul cu Program Sportiv, 12 ani. N-am vrut în altă parte (așa cu mănâncă unii cacao și afirmă că aș fi frustrat din cauza asta) și mă felicit pentru această consecvență. Asta nu doar pentru că am avut timp pentru toate activitățile care îi fac chiar și pe cei mai mari hateri ai mei să afirme că „am schimbat și am făcut niște chestii până la 21 de ani”, ci și pentru că am învățat (da, cine vrea să învețe o poate face și la Sportiv), mâncat și trăit braț la braț cu tineri modești, care făceau naveta zilnic și care nu aveau nesimțirea de a-i batjocori pe ceilalți că nu își lipesc milioane de lei pe camașă la Revelion sau că nu au iPhone. Pasiunea pentru sport, pentru jocul de echipă și atmosfera relaxata m-au adus și m-au ținut la Sportiv.
Între timp, am devenit pasionat de alte lucruri: muzică trance, scris, fotografie și, în cele din urma, de a spune lucrurilor pe nume, de a schimba. Da, sunt înnebunit după cuvinte și fraze tari, poate prea tari uneori. Îmi place să spun adevăruri care dor, chiar dacă multora nu le voi fi niciodată drag din acest punct de vedere. Știu, îmi cer scuze că m-am luat și am scris de părinții voștri corupți (știți voi care)! Oare cum mi-am permis…
Să fii „constructiv” într-o lume care a ajuns în pragul distrugerii din cauza corupției, a lașității și a oportunismului e o mare prostie. Nu urmăresc nici să mă placă toată lumea, nici să ma înțeleg cu fiecare persoană. Puținii prieteni adevărați pe care îi am sunt oameni care pun mai presus de toate binele comun și nu uită că la un moment dat poate i-am ajutat, poate chiar și indirect. Că sunt puțini și pe cale de dispariție, foarte bine. O să îi caut până în gaură de șarpe pe ceilalți tineri pasionați de adevărata schimbare, care sunt sinceri și care nu se complac în falsa diplomație ce ne este băgată pe gât de această societate.
Voi continua să scriu, să fiu critic, să pun întrebări enervante și să pun bazele unor proiecte care combat servilismul, corupția și bullshităreala care s-a instalat ca un cancer printre tineri.
P.S.: același text l-am publicat și pe Facebook, și pe Adevărul.
Articole recomandate:
Apropo despre ce ai scris ieri despre Vranceanu.. toata stima! Sunt multi „baietasi” care se lauda cu „valoarea” lor in acest liceu. Iar cei care apara non-stop Vranceanu doar pt ca invata aici sunt niste spalati pe creier
keep going si nu asculta haterii!