În primul an și jumătate al mandatului de consilier local, am fost membru al Comisiei pentru locuințe sociale și ANL pe principiul că e bine să fie și cineva din opoziție acolo. La un moment dat, dacă mai țineți minte, coaliția PSD-ALDE-PMP m-a scos din acea comisie. Motivul, povestea și mai ales urmările penale ulterioare…
Simțind că îi paște un proces pentru nefurnizarea informațiilor de interes public, conducătorii de la DGASPC (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului) Bacău au urcat pe site toate declarațiile de avere ale angajaților pentru ultimii 6 ani (2011-2016).
Anumite curiozități de ordin administrativ m-au determinat luna trecută să formulez o solicitare în baza Legii 544/2001 a liberului acces la informațiile de interes public către DGASPC (Direcția Generală de Asistențâ Socială și Protecția Copilului Bacău), instituție aflată în directa subordine a Consiliului Județean Bacău.
Am evitat să comentez cazul copiilor români bătuți de părinții lor în Norvegia și apoi luați în grijă de Barnevernet, instituția care se ocupă cu protecția copiilor în regatul norvegian, deoarece plouă cu manipulări și evit să pun paie pe foc atunci când vine vorba de subiecte menite să ne dezbine și să ne radicalizeze.
În 2010, am mers, împreună cu cei de la Crucea Roșie Bacău, ca urmare a primului proiect pe care îl desfășurasem în Consiliul Județean al Elevilor Bacău, intitulat „Dăruiește-i Crăciunul”, pe Valea Plângerii, una dintre cele mai sărace zone nu doar din România, ci din întreaga Europă.