O poveste despre ceva ce nu a fost și o întrebare despre o demitere care seamănă

Într-o altă perioadă, când activam pe o anumită funcție aleasă în administrația locală, singurul șef ierarhic pe care îl aveam m-a pus să gestionez un domeniu, care de fapt însemna relația cu o instituție din subordine. Credeam inițial că are încredere în competențele mele și că a contat micul istoric pe care îl aveam în acel domeniu. Vezi să nu!

De fapt, respectivul mi-a delegat treaba respectivă ca să execut/e/ăm un om, adică să îl dea afară cumva cu mâna mea, fără să conteze cum, fără să conteze legea, fără să conteze rezultatele, activitatea sau procedurile administrative. Important era ca acela om să plece ca să vină altul probabil preferat (prin concurs liber și corect, desigur), dar mânjeala trebuia să rămână pe mâinile mele.

Puteam fi de acord? Cu siguranță, iar asta că probabil mi-ar fi adus puncte prețioase în clasamentul destul de disputat de la acea vreme. Puteam fi declarat un veritabil „om de echipă” și probabil că șansele să fiu faultat în următorul sezon erau mult mai mici. Dar am ales să mă păstrez drept și să respect legea, asumându-mi consecințele politice.

Și, ca să înțelegeți, cu respectivul de trebuia dat oricum afară avusesem clinciuri publice anterior, deci nu îmi era nici prieten, nici preferat. Dar conta asta? Pentru mine era vorba de un principiu și de lege. Mi-a folosit asta pe termen lung? Personal, absolut da, am conștiința împăcată. Politic, am fost executat. Asta într-un partid care public trâmbița și încă se laudă că este împotriva numirilor sau demiterilor politice. Ipocriți de cea mai joasă speță.

Zilele trecute, un caz foarte asemănător, aproape leit, a fost tranșat definitiv în instanță. Sunt foarte curios dacă cel care a dispus acea demitere, provocând în opinia mea și niște prejudicii bugetului local, va răspunde în vreun fel.